luni, 24 octombrie 2016



Scriitorul zilei: Cornel Moraru, n. 24 oct. 1943
 
Vâlcean din comuna Pietrarii de Sus, a făcut liceul Al. Lahovary din Rm. Vâlcea, apoi Filologia Universităţii din Bucureşti, 1961-1966, urmând şi Filosofia la fără frecvenţă, 1968-1974. Profesor la Făgăraş, devine redactor la revista Vatra, în 1979, apoi redactorul şef al acestei reviste. A făcut o carieră universitară, la Braşov şi la Tg. Mureş.  A debutat cu cronică literară, în 1972,  în Vatra.
Cărţile sale sunt culegeri de cronici literare privindu-i pe scriitorii contemporani, trataţi cu destulă obiectivitate, fără diagnostice tranşante, fără prefeninţă pentru o direcţie anume în mişcarea literară a vremii. A editat şi câteva monografii, insistând asupra operei filosofice a lui Lucian Blaga, subiectul tezei sale de doctorat. A colaborat cu articole la Dicţionarele Zaciu.
Cărţi publicate:Semnele realului. Secţionări critice convergente, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1982; Textul şi realitatea, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1984; Obsesia credibilităţii – prozatori, critici şi eseişti contemporani, Ed. Didactică şi Pedagogică, colec. “Akademos”, Bucureşti, 1996; Constantin Noica – monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2000; Titu Maiorescu - monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2003; Lucian Blaga – monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2004; Lucian Blaga. Convergenţe între poet şi filosof, Editura Ardealul, Tg. Mureş, 2005.
Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Cornel_Moraru
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Cornel_Moraru


Alţi scriitori:
Andrei Mureşanu, m. 1863
Veronica Porumbacu, n. 1921
Darie Magheru, n. 25 oct. 1923 -  m. 25 oct. 1983



Poezia zilei: Darie Magheru

Pastel cu pietrari

stă muntele-n amurg ca un cioban,
încremenit în vreme şi în piatră.
încep să iasă stele la păscut.
zăvozii lunii de pe steiuri latră...

la cină, lângă foc, pietrarii spun
de un flăcău subţire şi înalt,
că stânca îl momi ca o muiere,
strivindu-l între coapse de bazalt.

când spre-alte vremi îi mână-arar un gând,
şi sus pe stei zăvozii bat la lună,
pietrarii-n ochi au parcă dinamită,
şi pumnu-atunci parcă ciocan s-adună...

că fu orândă când sleiţi trudeau
doar pentru-o ceapă şi un coltuc uscat.
stăpân pe stânci era atunci un grof...
în ochi mocniri de exploziv se zbat!

şi oamenii aceştia, care-n palmă
frământă muntele ca-un aluat,
vorbesc de viaţă şi a scârbă scuipă...
zăvozi la lună, de pe steiuri bat...

stă lângă foc pietrarul. stele ies
să pască 'nalt păşuni de căi lactee.
el mângâie, cu mâini de-ndrăgostit,
bazaltul cald, ca şoldul de femeie.


1953, Arad




Ion Lazu - Toamna în parcul IOR






Orestis - pictura în stare pură..., II