miercuri, 26 octombrie 2016



Scriitorul zilei: Dimitrie Cantemir, n. 26 oct.1673 - d. 21 aug. 1723 
   Gravură poloneză înfățișându-l în timpul domniei. 

Fiul domnitorului Constantin Cantemir, fost răzeş ce se remarcase la oaste. Fratele lui D.C., Antioh Cantemir, a devenit el însuşi domnitor al Moldovei.  Viitorul filosof, savant, musician, istoric, lingvist, geograf a început instruirea cu un professor particular, grecul Ieremia Cacasvelas, poliglot şi împătimit călător prin Europa. Învaţă greaca, latina, alte limbi clasice, dar şi teologie, retorică, logică, muzică. În 1688 este trimis capuchihaie la Istambul, garant al fidelităţii tatălui său pe tron. Va rămâne aici aproape 2 decenii. Îşi continuă studiile la Şcoala înaltă a Patriarhiei ortodoxe, unde veniseră în exil mulţi profesori renascentişti de la universitatea padovană. Devine unul dintre cei mai apreciaţi intelectuali ai curţii sultanului Ahmed II, unanim apreciat pentru enciclopedismul pregătirii sale, pentru mintea sa strălucită, care a uimit pe ambasadorii apuseni. În decembrie 1691 asistă la decapitarea lui Miron Costin şi a fratelui său Velicico, pro-polonezi, la ordinal tatălui său, domntorul C. Cantemir. În 1699 de căsătoreşte cu Casandra, fiica domnitorului muntean Şerban Cantacuzino. Vor avea 6 copii, cea mai mare, Maria va deveni favorite ţarului rus Petru cel Mare; fiul cel mic, Antioh, face carieră diplomatică şi literară. În 1710 susţinut de mărimi ale Turciei, DC parvine la tronul Moldovei, însă în scurt timp face o alianţă secretă cu Petru cel Mare, desigur și din motive religioase. În confruntarea de la Stănileşti, pe Prut, turcii ies învingători şi DC cu familia se refugiază în Rusia. DC devine consilier de taină al ţarului, îl însoţeşte în campanii militare, îl sfătuieşte cu privire la planurile oraşului Sankt Petersburg. Operele sale literare, istorice filosofice, recunoscute de Academia din Berlin, 1714 au stârnit înalte aprecieri ale savanţilor din Apus, dar şi invidia nobilimii ruse. A murit în 1823, la doar 50 de ani!, osemintele i-au fost reînhumate la Trei Ierarhi din Iaşi, în anul 1935.
Divanul, Istoria ieroglifică, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilorDescriptio Moldavie, sunt numai câteva dintre scrierile care l-au făcut celebru în întreaga Europă.
Opera literară  • Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu Lumea sau Giudeţul Sufletului cu Trupul, Iaşi, 1698; ediţie îngrijită şi introducere de Virgil Cândea Bucureşti, 1969; • Beschreibung der Moldau, traducere de judeţul Redslob, Leipzig, 1771; • History of The Growth and Decay of The Otoman Empire, I-II, traducere de Nicholas Tindal, Londra, 1734-1735; • Histoire de L’Empire Othoman, ou se voyent les causes de son agrandissement et de sa decadence, Paris, 1743; • Geschichte des Osmanischen Reichs..., Hamburg, 1745; • Kniga sistima ili Sostoianie muhammedanskia relighii, Sankt Petersburg, 1722; • Scrisoarea Moldovei, Mănăstirea Neamţ, 1825; ediţia (Descrierea Moldovei), prefaţă de C. Negruzzi, Iaşi, 1851; ediţie îngrijită de T. Boldur-Lăţescu, Iaşi, 1868; ediţie tradusă de G. Pascu, Bucureşti, 1923; ediţie tradusă de Gh. Adamescu, Bucureşti, 1941; ediţie îngrijită de D.M. Pippidi, traducere de Gh. Guţu, introducere de Maria Holban, comentariu istoric Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1973; • Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, I-II, ediţie îngrijită de Gh. Săulescu, Iaşi, 1835-1836; • Operele principelui Dimitrie Cantemir, I-VIII, Bucureşti, 1872-1901; • Vita Constantini Cantemyrii - Viaţa lui Constantin Cantemir, traducere de N. Iorga, Bucureşti, 1923; ediţie tradusă de N. Iorga, ediţie îngrijită de Liliana Iorga, Craiova, 1942; ediţie tradusă de şi ediţie îngrijită de Radu Albala, prefaţă de P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1960; ediţie îngrijită şi traducere de Radu Albala, prefaţă de P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1969; • Despre Coran, traducere de Ioan Georgescu, Cernăuţi, 1927; • Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Metafizica), traducere de Nicodim Locusteanu, prefaţă de Em. C. Grigoraş, Bucureşti, 1928; • Istoria ieroglifică, îngrijită şi prefaţă de Em. C. Grigoraş, Bucureşti, 1927; ediţia I-II, îngrijită şi prefaţă de P.P. Panaitescu şi I. Verdes, Bucureşti, 1965; ediţia (Melanholia neasemuitului inorog), îngrijită şi prefaţă de Doina Curticăpeanu, Cluj, 1973;• Opere complete, îngrijită şi introducere de Virgil Cândea, vol. IV, tomul I: Istoria ieroglifică, ediţie îngrijită de Stela Toma şi Nicolae Stoicescu, introducere de Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 1973, vol. I: Divanul, traducere de Maria Marinescu-Himu, Bucureşti, 1974, vol. IX, tomul I: De antiquis et hodiemis Moldaviae nominibus. Historia moldo-valachica, traducere de, îngrijită şi introducere de Dan Sluşanschi, prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1983, vol. III, tomul II: Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, traducere, îngrijire şi introducere de Virgil Cândea, text rus ediţie îngrijită de Anca Irina Ionescu, Bucureşti, 1987, vol. IV, tomul II: Scurtă povestire despre stârpirea familiilor lui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor. Memorii către Petru cel Mare (1717 şi 1718), îngrijită şi introducere de Paul Cernovodeanu, traducere şi îngrijire de Alvina şi Emil Lazea, Mihai Carataşu, prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1996, vol. VI, tomul I: Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis, Moldaviae principis, traducere şi îngrijire de Dan Sluşanschi şi Ilieş Câmpeanu, prefaţă de Virgil Cândea, introducere de Andrei Pippidi, Bucureşti, 1996; • Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, traducere de Dan Sluşanschi, îngrijită şi introducere de Alexandru Surdu, Bucureşti, 1995; • Opere, vol. I: Divanul Istoria ieroglifică. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, îngrijită şi introducere de Virgil Cândea, Stela Toma şi Nicolae Stoicescu, Bucureşti, 2003.

Alţi scriitori:
Mitropolitul Dosoftei, n. 1624
N. Beldiceanu, n. 1844
D. Hanu, n. 1873
Ion Codru Drăguşanu, m. 1884
Mihail Drumeş, n. 1901
Dumitru Radu Popa, n. 1949

Marius Ghica, n. 1954




Poezia zilei: Nicolae Labiș - Confesiuni, 3

3
Deci a venit şi toamna cu palele-i tristeţi
Şi curg încete frunze şi-s paşii mei înceţi, 
Pe-arginturile minţii tresaltă întrebări, 
Cum joacă pe icoană lumini de lumânări.

Şi îngheţate colburi pe vânt se zbat mereu.
Unui copil aseară i-au smuls înaltul zmeu, 
Şi-atârnă astăzi zmeul de-un fir de telegraf
Atât de mort acolo şi zdrenţuit de praf.

Iar oamenii-s mai singuri mişcându-se-ntre ei, 
Le-a pus pe feţe toamna un vineţiu polei
Şi se crispează râsul puţin câte puţin...
Studentei, de acasă i s-a trimis un vin, 

Eu am băut dintr-însul. Era un vin modest, 
Ca mămăliga bună, ca pâinea de sub ţest, 
Şi m-am gândit ce doruri adânci, ce tandru rit
A curs, în clipocirea acestui vin, topit, 

Şi ce reproşuri poate şi nedormite nopţi
Curg în lividul sânge al strugurilor copţi, 
Şi vinul lăudându-l pleoapele mi-am strâns
Şi nebăgat de seamă în mine surd am plâns.





Lansare de carte In memoriam Theodor Grigoriu, Concert.
Aseară, în Aula Bibliotecii centrale Universitare Carol I a avut loc comemorarea a 90 de ani de la nașterea compozitorului Theodor  Grigoriu (1926-2014), A fost lansat volumul In memoriam Theodor Grigoriu, 174 pagini, ed. Muzicală. Pianista Ilinca Dumitrescu, compozitorul și dirijorul Răsvan Cernat și muzicologul Mihaela Marinescu-Grigoriu au făcut o prezentare empatică a vieții și operei compozitorului comemorat. Discipol și continuator al lui George Enescu, elev al lui Aram Haciaturian, prieten cu marii muzicieni din a doua jumătate a secolului XX și de după aceea, compozitor inspirat, pe linia tradițiilor muzicale ale poporului român (vezi Sonata în caracter popular românesc, Variațiuni simfonice pe un cântec de Anton Pann), inclusiv componenta sa bizantină; (capodopera vieții sale este considerată lucrarea Bizanț după Bizanț, după ce compusese lucrări precum Tristia, Elegia pontică și Canti per Europa, apoi Vis cosmic, Vocalizele mării și Columna modală, titluri care ilustrază tipul de abordare al lui Theodor Grigoriu.). Nu a dat serii simfonice, ci a făcut din fiecare compoziție a sa o abordare exhaustivă a temei respective. Spunea el însuși: ”Sunt un compozitor român și încerc un sentiment de forță și încredere, de nobil ideal, când ceea ce scriu consună, cât de puțin, cu tot ce au făurit  marile spirite creatoare românești.”
Cu studii de arhitectură (iar în fapt un om de înaltă cultură, cu preocupări literare și filosofice), fiecare partitură a sa poartă amprenta unei lucrări grafice impecabile, plină de personalitate. Deschis spre cele mai noi înlesniri ale tehnicii, a folosit aparate și instrumente abia apărute în lume și în România. Printre altele, a compus muzica pentru multe piese de teatru (colaborare prețuită la superlativ de Liviu Ciulei), ca și muzica pentru nu mai puțin de 10 filme, printre care coloana sonoră la Dacii, la Pădurea spânzuraților, dar și la filmul Codin, coproducție franceză-românească, film premiat la Cannes, devenit piesă de bază în filmografia franceză și material ilustrativ în școlile de muzică. Mereu înconjurat de tineri, pe care îi îndruma cu căldură dar și cu maximă exigență. Autorul unei cărți Muzica și nimbul poeziei, titlu în sine grăitor.
În scurt: o muzică dificilă, pe cât de profundă, vizând esențele umane, în cheie națională.
În volumul comemorativ, semnează evocări: Viorel Cosma, Grigore Constantinescu, Vasile Tomescu, Doru Popovici, Carmen Petra Basacopol, Mihaela și Răsvan Cernat, Ulpiu Vlad, Carmen și Petru Stoianov, Ilinca Dumitrescu, Șerban Lupu, Dan Dediu, Liviu Dănceanu, Șerban Codrin, Ruxandra Arzoiu, Adina Șușnea, și lista e de fapt mai lungă.
În partea a doua a seratei muzicale, am ascultat (ca în catedrala unei păduri): Partita Probele Labirintului, pentru clarinet solo (2010), în interpretarea  lui Emil Vișenescu; Iconarul, Poemul unui zugrav de biserici (2011), în transcripția și interpretarea fagotistului Vasile Macovei; iar la final, Pe Argeș în sus, Suita pentru cvartet de coarde, în interpretarea cvartetului Arioso: Lucian Gabriel Dănilă, vioara I, Marilena Flore, vioara II-a, Oana Spânu-Vișenescu, violă și Mariana Amarinei-Oțeleanu, violoncel.
Nu este de închipuit ceva mai frumos și mai înălțător sufletește: Emil Vișenescu urmărind prin văzduh cu clarinetul (și cu întregul corp) volutele melodiei, răzbătătoare prin Labirint...; Vasile Macovei, într-un moment de grație, scoțând ca din adâncurile vremilor medievale strădaniile și luminile Iconarului; Cvartetul Arioso, într-o interpretare de zile mari a unei partituri din fondul de aur al muzicologiei naționale... În astfel de momente privilegiate, dincolo de stratul dens al emoțiilor, se întrezărește nedumerirea: când muzica adevărată vorbește atât de clar inimilor, de ce oare atât de arareori ajungem sub crengile ei înflorite, legănătoare?
Cum îi mărturiseam doamnei Ilinca Dumitrescu: am fost părtași norocoși la o seară de neasemuită elevație spirituală, care ne poate vindeca te tot răul lumii...


















Orestis, o șansă pentru artele grafice ale mileniului 3.









Ion Lazu - Toamna din parc...