vineri, 7 octombrie 2016

octambrie:  scriitorul zilei: Livius Ciocârlie, n. 7 oct. 1935

                
       
Dintr-o veche familie bănăţeană, fiu al unui profesor, s-a născut la Timişoara, a terminat Filologia la Bucureşti, în 1958, specialitatea Franceză, în 1973 a trecut un doctorat; a fost profesor de liceu, apoi a făcut carieră universitară la Timişoara. A debutat destul de târziu, publicându-şi lucrarea de doctorat, apoi alte studii despre literatura franceză contemporană, cu privire specială asupra grupării Tel-Quel. Cu cea de a treia carte, Mari corespondenţe, schimbă registrul, ocupându-se de literatura din corespondenţa marilor scriitori francezi, descoperind în acest fel că...totul este literatură, că până şi amintirile sunt tot ficţiune... De aici pleacă textele următoare ale fostului critic literar, romane-jurnale, memorialistică, de fiecare dată jocul fiind între realitatea vieţii şi realitatea ficţiunii care o înlocuieşte, fără de care scriitorul nu-şi află rostul. Notaţii de lectură, trimiteri culturale, eseu, jurnal de idei.
După 30 de ani de universitar la Timişoara, scriitorul părăseşte Banatul, vine la Bucureşti. Nu pare mulţumit de propriile texte. Crede că Bătrâneţe şi moarte în mileniul trei este ultima sa carte, nu vede cum şi de ce ar reveni la masa de scris. Cărţile sale au primit, în timp, nenumărate premii ale Uniunii, și spun acest lucru ce pare de necrezut, ce trebuie verificat: poate L.C. este cel mai premiat scriitor în viaţă. În Istoriile lor, Marian Popa şi N. Manolescu îi acordă mare atenţie, cel de al doilea prezentându-l entuziast, encomiastic aproape, iar primul analizând în detaliu fiecare carte a sa.
Opera literară: Studii critice: Realism şi devenire poetică în literatura franceză,  1974 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern, 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Mari corespondenţe,  1981; Eseuri critice, 1983 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Caietele lui Cioran, 2000; Caietele lui Cioran, 2007. Jurnale, eseuri, romane: Un Burgtheater provincial, 1985; Clopotul scufundat, 1988; Fragmente despre vid, 1992; Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă,  1993; Viaţa în paranteză,  1995 (Premiul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă şi premiul Salonului de carte de la Cluj); Cap şi pajură, 1997; Trei într-o galeră,  1998 (Premiul ASPRO); De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri,  2001 (Premiul Uniunii Scriitorilor); & comp.,  2003; ...pe mine să nu contaţi, convorbiri cu Mircea Benţea,  2003; Batrâneţe şi moarte în mileniul trei, 2005; Pornind de la Valéry, 2006; Cu dinţii de lâna. Jurnal 1978-1983,  2008 (Premiul Naţional pentru Literatura decernat de Uniunea Scriitorilor).
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Livius_Cioc%C3%A2rlie
http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Cronica%20de%20carte/7378
http://www.observatorcultural.ro/Daca-m-as-lua-in-serios-ca-scriitor-m-as-imbolnavi-de-ficat.-Interviu-cu-Livius-CIOCARLIE*articleID_13463-articles_details.html


Poezia zilei, Bazil Gruia (5 ian. 1909 - d. 7 oct. 1995)

 Joc de şah

Stranie frunză mi-a fost cândva inima,
Ah, albele negrele, negrele albele şi nevăzutul jucător,
Locuieşte-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?
Statuile negre ies dintr-o cetate,
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spaţiul cucerit, poziţiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.
Repliat într-un colţ, mă-nvârt în axa speranţei.
Aş refuza să-mi fie anulat vreun pas greşit,
Nici în fluctuaţii albul nu-şi risipeşte onoarea, nimbul.
Indulgenţa adversarului ar fi absurd sfârşit.
Dar pe cine-am învins şi cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?


Alţi scriitori:
Emanoil Bucuţa, n. 27 iunie 1887 - d. 7 0ctombrie 1946
Al. Protopopescu, n. 30 august 1942 - d. 20 octombrie 1994 




Ion Lazu _ Din nou la Atena