luni, 10 octombrie 2016


Al. Sahian. 9 oct. 1908 – d. 12 aug. 1937
Fiu al unei familii de ţărani înstăriţi din jud. Călăraşi, începe liceul militar din Craiova, renunţă şi termină liceul, se înscrie la Universitate, dar va renunţa spre a se retrage ca monah la Cernica, cum o făcuse cândva şi Arghezi; după un an părăseşte şi viaţa monahală, activând ca ziarist, reporter şi iniţiator de reviste: Bluze albastre etc.. A avut orientare de stânga, pro-comunistă, s-a afiliat PCR în ilegalitate şi a efectuat o vizită în URSS, scriind o carte în care elogiază realizările sovietice, în totală contradicţie cu Panait Istrati, care cu 6 ani mai devreme scrisese o demascare virulentă a realităţilor teribile din Rusia comunistă: Spovedania unui învins.  Tovarăşul de drum, Al. Sahia, îl admonestase foarte sever în presa de stânga. Apoi, vizitând URSS, naivitatea l-a împiedicat să vadă faţa reală a sovietelor, dincolo de propaganda strașnică și de fațada bine cosmetizată a realității, după mai vechea metodă a țarinei Ecaterina... A murit prematur, la doar 29 de ani, urmare a unei tuberculoze netratate. Regimul comunist instalat de sovietici după 1944 l-a transformat în erou al clasei muncitoare, eludând aspectele neconforme din viaţa lui Al. Stănescu (Sahia). Manualele şcolare în scoteau în faţă, cu ”Uzina vie”, cu alte texte demascând câinoșenia patronilor, exploatarea în orânduirea capitalistă; concomitant, marii scriitori dispăruseră in corpore din pragrama de învăţământ, din biblkioteci, din librării – unii autori de primă mărime erau în puşcării, ca duşmani de clasă etc.

Alţi scriitori:
Şt. O Iosif, n. 23 octombrie 1875 - d. 22 iunie 1913
Toma Roman, n. 1949

Poezia zilei, Ion Lazu

Floarea pătimirii     

În logie-am plantat o floare nouă
Ce iute s-a întins spre celelalte,
S-a prins de vârfuri şi de sârme-nalte
Şi-a înşirat curând boboci, vreo nouă.

Şi zile trec. Dar deodată unul
Îl văd deschis – ceva fără de seamăn:
Zece petale albe... iar parfumul
De nedescris, cu Raiul poate geamăn.

Seara s-a-nchis. Iar astăzi, pe lumină
Altu-nflori. Şi se închise-n seară...
Nu ştii când vine, ştii când se termină
Lăsând în suflet o uimire rară.

Venind la vrerea-i şi pierind pe dată,
Magie-i clipa nedeterminată.
6 sept. 2011 



Trei români pe Filopapou - ca să vadă mai bine Acropole și Atena...