marți, 13 septembrie 2016

Scriitorul zilei: Sanda Movilă,  n. 15 decembrie 1900 - d. 13 septembrie 1973
       

Fiica unui mic negustor argeşean, s-a născut în comuna Cerbu, a urmat Literele şi Filosofia la universitatea din Bucureşti, secţia română-franceză, după care a devenit funcţionară la Ministerul Învăţământului Public, ocupându-se de editura casa Şcoalelor. Soţia lui Felix Aderca, temperament năvalnic, în largă desfăşurare, ceea ce pe parteneră a aruncat-o în umbră.
A debutat cu poezii şi a frecventat cenaclul Sburătorul, Eugen Lovinescu schimbându-i numele din Maria Ionescu în Sanda Movilă. Face parte dintre cele 6-7 prozatoare care s-au afirmat în Interbelic, dar dintr-un motiv sau altul nu au avut receptarea cuvenită, excepţie făcând H.P. Bengescu. Fire retractilă, nerăzbătătoare, a scris romane în care dragostea sau mai exact erotismul, sub forme neobişnuite, ciudate dacă nu de-a dreptul morbide, este tema centrală, determinând desfăşurarea epică, îndeobşte cu finaluri crâncene: sinucideri, omoruri, nebunie, declasare etc. Adolescente care iubesc simultan doi băieţi, iubiţi morţi pe front, răzbunări din dragoste, adultere, mutilări sufleteşti şi automutilări, toate pe fondul ravagiilor pe care le-a pricinuit Primul război, dar şi neînţelegerea, lipsa de comunicare, neîncrederea în sine şi în partener, toate acestea analizate credibil, însă fără anvergura care să le facă interesante pentru publicul cititor din generaţiile succesive.
Opera literară: Crinii roşii, 1925; Desfiguraţii, 1935; Nălucile, 1945; Călătorii, 1946; Marele ospăţ, 1947; ediţia (Viaţa în oglinzi), 1970; Fruct nou, prefaţă de Octav Şuluţiu, 1948; Pe văile Argeşului, 1950; O vară la Şipotul Fântânilor, 1957; Neuitatele călătorii, 1958; Câte se petrec pe mare, 1962; Versuri, prefaţă de D. Micu, 1966; Desfiguraţii. Nălucile. Viaţa în oglinzi, ediţie îngrijită şi prefaţă de Eugenia Tudor-Anton, 1990.
Citiţi mai mult: http://www.crispedia.ro/Sanda_Movila
http://agonia.ro/index.php/author/0033105/index.html
http://www.observatorcultural.ro/Povestea-prozatoarelor-din-interbelic*articleID_26144-articles_details.html


Alţi scriitori:
Mihai Stoian, m. 2005
Elvira Bogdan, n. 1904
Edgar Papu, n. 1908
Eugen Schileru, n. 1916
Sergiu Al-George, n. 1922
Ioanichie Olteanu, n. 1923






Poezia zilei: Ion Lazu
(Din Sonetele verii )



Flori Lidiei!

Flori pentru Lidia! Numai atâta zic
Atunci când mă opresc la florărese.
Şi ele-ntind buchete pe alese
Din toate să-l aleg pe cel mai şic!


Nu-s vorbe căutate, să le-adun,
Din glasu-mi florăreasa înţelege
Că Lidia-i regina. Şi-mi alege
Flori minunate pentru ea, duium.


Ce tare s-ar mira dacă i-aş spune
Că Lidia iubeşte flori de-a rândul:
De spin, de boz, ce-ţi amărăsc şi gândul
Da-i amintesc de-a satului minune...


Că nu-i mireasmă mai îmbătătoare
Decât copilăria, sfântă floare.

29 august 2011.




Ce-i e sonetului...


Pe-un sfert de coală, ba pe o optime
Îmi scriu sonetul. Şi ce bine-ncape!
Am doar un pic de grijă – să nu scape
Peste răscol chiar Rima printre rime...


Cam asta fac. Prin casă-s o mulţime
De coli rămase din mai vechi etape.
Le-mpăturesc, le tai, le pun în mape –
Într-asta sunt deja la înălţime.


Ce-i e sonetului să-şi toarne forma
Lui genuină-n ăst chenar select,
Scornit de omenescul intelect
Spre-a împăca informul şi cu norma...


Că azi, când ştiu la rime cum stă treaba,
Sunt numai bun de-ntors pe arii pleava...

29 august 2011.




Tăcerea


Să fie-o admiraţie subită
Motiv pentru tăcerea-ţi obstinată,
Faţă cu avalanşa-mi declanşată
De poezii sclipind ca-ntr-o pepită?


Să fie au respectul ce-l implică
Ăst autore, muşchii când şi-arată
Şi dând sonet după sonet pe dată,
Un soclu de-azi pe mâine îşi ridică?


Sau e perplexitatea: Cum adică,
Un ins ce tace zece ani pe-o rimă,
De-odată dă la spate, anodină
Tăcerea lui, şi-n scări grozav s-ardică?


Sau totuşi e invidia robustă,
Mereu aceeaşi: rece, justă, frustă...

29 august 2011.



Ion Lazu - Cinci ore în satul copilăriei, IV



În spatele școlii - porumbei la mansardă...

Bisericaa Sf. Mihail și Gavriil din satul Cireașov

Mormântul prietenului meu din copilărie Virgil Șerban

Peste gârla Ștreangu, cătunul Cotești

Locul numit La Leasă.