sâmbătă, 10 septembrie 2016




Scriitorul zilei: Mihail Sabin, 
25 08 1935 - 10 08 1975

          
 Bucovinean din Cernăuţi, probabil refugiat împreună cu familia în timpul războiului, pe adevăratul său nume Mişu Sachter, fiu al unor funcţionari evrei, viitorul poet şi dramaturg a făcut liceul de mecanică la Giurgiu,  absolvit în 1953, Filologia la Bucureşti, secţia română-germană, licenţa în 1957, devenind profesor la liceul G. Bacovia din Bacău, între anii 1957-1962, metodist la Casa de Cultură  până în 1964, redactor la revista nou înfiinţată Ateneu, 1964-1974 după care a trecut ca director adjunct la Teatrul Dramatic George Bacovia. 
A debutat cu poezii într-o culegere de versuri a Casei de Cultură, a scris cronică dramatică în Ateneu, uneori sub diverse pseudonine, a publicat câteva volume de poezii şi a scris piese de teatru, dintre care doar două i-au fost puse în scenă, la bacău, anbele postum: Totul într-o noapte şi Arena cu paiaţe, 1977/1978. Cardiac, a murit prematur. Colegii de la Ateneu i-au editat la Iaşi o selecţie Despre apusul soarelui, ediţie îngrijită de Sergiu Adam, prefaţa de G. Bălăiţă.
A început cu poezii frenetice, a continuat cântând melancolia anilor tineri şi plini de idealuri care au dezamăgit, în ultima fază a îmbinat tonul elegiac cu sarcasmul, cu jocul de măşti, o ironie şi o teatralitate care îndreptăţeşte caracterizarea criticului Gh. Grigurcu: o îmbinare a teatralităţii lui Emil Botta, a protocolului lui Radu Stanca şi a ironiei lui Emil Brumaru.

Opera literară Întreţinerea focului, Bucureşti, 1968; Îngerul şi măscăriciul, Iaşi, 1970; Arena cu paiaţe, Bucureşti, 1972; Pasărea medievală, Iaşi, 1973; Despre apusul soarelui, ediţie îngrijită de Sergiu Adam, postfaţă de George Bălăiţă, Iaşi, 1977

 http://www.crispedia.ro/Mihail_Sabin


Poezia zilei, Mihail Sabin

Inima

Multă lume a trecut prin inima mea,
sprijinindu-şi umerii de pereţii ei.
Bărbaţi cu profilul sever care se simt ca acasă
pe şantier şi pe mare, melancolici
pentru fiecare iubire arsă, gânditori
pentru fiecare aramă a toamnei.
Femei frumoase odihnindu-se simplu
în culoarea acestor bărbaţi.
Astfel eu am devenit un oraş de inimi,
o ritmică încrucişare de drumuri.
Seară de seară, după retragerea aăeşpr.
oamenii vin către inima mea. 


Trece astrul furtunii prin mahala
 Trece astrul furtunii prin mahala 
 răsturnând podurile de peste apa amară 
 pocnesc din încheieturi păpuşile de seară 
 şi din trenul speranţei cade cineva. 
 Risipă şi umilinţă într-un târg de gips 
 Bacovia martorul urlă la lună 
 ca Paganini cîntând pe o singură strună 
 în zodia întâiului apocalips. 
 Apoi o pauză cât un tratat de istorie şi vechile nume dispar 
 de sub nuci e vremea prietene să speli şi să-i usuci toate 
 rufele infectate de glorie.


  Plouă cu sfinţi bizantini în oraşul de toamnă

 Plouă cu sfinţi bizantini în oraşul de toamnă
 ziua de ieri se strecoară sub nori străvezii 
 trec funcţionari apretaţi şi salută o doamnă 
 ridicând înspre cer respectuoasele lor pălării. 
 Juriştii aleargă-n instanţă către orele  
 când certitudinea umple cu zâmbet făpturile lor
 inspectorii curg pe teren în căutare de fapte
 tranzistoare de toate mărimile intră în decor.

 Numai poetul provinciilor imploră destinul 
 care se ştie nu vrea să se lase mituit 
 în sufletul său impermeabil se scutură crinul 
 iar pe ecrane apare cuvîntul de graţie: Sfârşit. 

Alţi scriitori:
Antioh Cantemir, n. 1709
Liviu Călin, n. 1930




Poezia zilei: Eugen Evu, n. 10 08 1944

Elegie de septembrie




Mă injunghiase toamna blondă-n seară:
Mi-a dat sărutul, hoața, si-a fugit.
In fagurii extazului, amară,
Lumina ei sclipea ca un cuțit.

Deschis-am pumnii, cum, copil, odată,
Când din izvor să beau ingenuncheam,
Dar licărul din palma despuiată
S-a spulberat, ca razele pe geam...

Doar bănuit, un hohot, o fisură
Prin care, delirant, intrezării
Gura Fecioarei ca o mușcătură-
Sărut profan, de când eram copii....
  





Ion Lazu: 5 ore în satul copilăriei, I

Casa părintească din cătunul Pârliți, edificată în 1958



Cimitirul din Pârliți


Drumul din Pârliți spre Cireașov

Răspântia principală din Cireașov (la Cordon), în dreapta a fost casa unde am locuit, la Găneasca, 1947-1958