vineri, 2 septembrie 2016


Scriitorul zilei: Al. Paleologu,  n. 14 martie 1919 -  d. 2 sept. 2005

AlexandrePaleologue.jpg               
Dintr-o familie boierească având ascendenţe fanariote şi strămutată din Lesbos în Principate pe la începutul secolului  XVIII, fiu al unui deputat PNL şi secretar general la Justiţie şi Finanţe, Al. Paleologu a absolvit liceul Spiru Haret şi apoi Dreptul din Universitatea Bucureşti. Între 1946-1948 lucrează în diplomaţie, apoi constată că este urmărit, pleacă din capitală la Câmpulung Muscel, unde trăieşte până în 1956 sub nume fals. S-a aflat în tot acest răstimp în anturajul lui Constantin Noica. Nici o mirare deci că în toamna 1957 a fost arestat împreună cu alţi 23 intelectuali din de-acum cunoscutul "lot  Pillat-Noica", fiind condamnat la 14 ani muncă silnică. După 5 ani, în iunie 1964, este eliberat, urmare a Decretului privindu-i pe deţinuţii politici. Însă în 1963 deja fusese racolat de securitate şi anume nu ca simplu informator, ci ca agent de influenţă, nume conspirativ Marin Oltescu - asupra deţinuţilor cu care intra în contact, pledând pentru realizările orânduirii socialiste. Este singurul scriitor român (dacă nu-l pomenim şi pe Haralambie Grămescu) care a recunoscut încă înainte de 1989 faptul colaborării. Datele propriu-zise ale colaborării sunt puţine şi nesemnificative, ca de altfel şi efectele rele asupra celor despre care scria sub consemn - o posibilă explicaţie ar fi chiar faptul că, fiind el însuşi urmărit, securitatea dorea să-l folosească drept factor de influenţare a unor foşti militanţi PNL. Şi fapt este că două articole ale sale, împotriva lui Emil Cioran şi a lui Mihail Fărcăşanu, fost bun prieten, scrise în închisoare, nu au fost publicate în revista securităţii Pentru patrie, menită să influenţeze exilul. După eliberare, urmează pentru Al. Paleologu o perioadă de adaptare, devine cercetător la Institutul de Lingvistică, apoi secretar literar la Nottara, membru al USR şi redactor la editura Cartea românească, 1970-1976.
Imediat după revoluţie, devine ambasador la Paris, foarte curând demis, în iunie 1990, ca simpatizant al monarhiei şi al "golanilor". A urmat o carieră de senator, 1992-2000. De notat că tot în 1990 devenise unul dintre şefii masoneriei din ţară.  În cartea de convorbiri cu Stelian Tănase Sfidarea memoriei, dar şi în alte texte mărturisitoare, a dat toate explicaţiile dezinhibate cu privire la colaborarea sa, inclusiv la rătăcirea sa procomunistă - ar fi cazul boierului care pus în situaţia de a munci pe câmp, ca deţinut, realizează faptul că boierii au profitat de munca  în condiţii abrutizante a ţăranilor... (De nu cumva e tot o întorsătură de frază a condeierului...)

Opera literară: Spiritul şi litera. Eseuri critice, 1970; Bunul-simţ ca paradox. Eseuri, 1972; Simţul practic. Eseuri şi polemici, 1974; Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978; Ipoteze de lucru. Studii şi eseuri literare, 1980; Alchimia existenţei. Eseuri şi portrete, 1983. A doua ediţie, revizuitǎ, 1997; Souvenirs merveilleux d'un ambassadeur des golans, 1992; Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, 1993; Sfidarea memoriei, 1995 (în dialog cu Stelian Tănase); Despre lucruri cu adevărat importante, 1997; a doua ediţie, 1998; Interlocuţiuni, 1997; Politeţea ca armă. Convorbiri şi articole mai mult sau mai puţin politice, 2000; L'Occident est à l'Est, 2001; Moştenirea creştină a Europei, 2003; Breviar pentru păstrarea clipelor, in dialog cu Filip-Lucian Iorga 2005; Amicus Plato Sau... Despărţirea de Noica, 2006; Strada Armenească. Convorbiri cu Fabian Anton, 2006.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Paleologu
 http://www.observatorcultural.ro/Alexandru-Paleologu-anii-de-detentie-si-Pactul-cu-Diavolul*articleID_23247-articles_details.html
*
Am pus o placă memorială pentru Al. Paleologu în str. Armenească nr. 24, Sector II.

Alţi scriitori:
D.I. Suchianu, n. 1895
Aron Densusianu, m. 1900                 
Al. Duţu, n. 1928
Natalia Negru, m. 1962
Rodica Ojog-Braşoveanu, m. 2002


Poezia zilei: Vintilă Horia,
(18 dec. 1915 – 4 aprilie 1992)

Exil

O sabie-nfiptă-ntr-un pământ străin,
Pe-o coastă aspră, ruptă de puhoaie,
Aşteaptă să se spele de venin
O toamnă grea ţesută-n fir de ploaie.

Tremură-n brize trupul de oţel,
Cu-n strop de sânge pe tăişul supt.
O frunză moartă lunecă pe el,
Un vis, cald încă, piere dedesubt.

Cad raze reci din seară pe tăiş,
E un amurg această spadă vie
Iar toamna care latră din frunziş
Se teme să se-arunce în câmpie.

Un braţ, departe, caută mânerul
Care vibrează-n vânturi ca un crin.
Spada-i departe. Sumbru, cavalerul
Îşi sparge pieptu-ntr-un pumnal străin.

(din Poezia românească din exil, Ed. Institutul Cultural Român, 2006)
  
Palinodie


"Călărim năuci spre zări necunoscute şi păstrăm în cute adânci dorul întoarcerii."

I

Răsună clar amurgul prin fluere de jad,
Însângerând pe dealuri ca un păun rănit
Şi cad perechi de umbre din turlele de brad,
Împreunând tăcerea cu noaptea ca'ntr'un schit.

Coboară întunerec cărările din pomi
Şi trupuri necurate se saltă din nimic:
Fecioare blestemate, heliofobi şi gnomi
Cu braţe răsucite şi zâmbetul pitic.

II

Cresc iele dintre sălcii şi joacă peste ape
Cu pasul fără zgomot trezind tăceri din prund
Şi izbutind năvalnic cu braţele să sape
În întunerec falduri şi gesturi fără fund.

Le vezi, frumoasă muză, cum tremură în ceaţă
Şi bufniţa cum roade lumina'n ochii ei
Vor dănţui nebune, cuprinse de viaţă
Ca într'un ritm al nopţii necunoscut şi greu.

III

Vor clocoti adâncuri în demonul din noi
Şi vom privi pe geamul învăluit în vis,
Ne vom trezi besmetici sub stele de noroi,
Cu ochii către dorul în suflete închis

Mă voi desprinde 'n taină din harul omenesc
Şi voi pătrunde 'n noapte călare pe-un harac;
Cu palme 'nsângerate voi încerca să cresc
Nemuritor şi singur în trupul unui drac.

IV

Sunt eu nebunul negru cu coarnele 'ndoite,
Cu părul creţ pe frunte în iedere şirete?
Ard ochii, frige părul crescut între copite
Şi mă încurc în coada plesnită de perete.

Aud un om în mine cum plânge să-i deschid.
Şi luna asta albă mă doare ca o cruce...
E frig şi besnă aspră ca'ntr'un mormânt lichid!...
Şi noaptea, ca o lene, aşa de 'ncet se duce!...

Aştept în scorburi ude misterul dimineţii,
Pândesc, ascuns de vrajă, comorile luminii,
Şi mă adun cuminte în faldurile ceţii,
Să mângâi aurora când îşi înalţă crinii.





Ana Gotmaniuc: Imagini de la Sărbătoarea limbii române, Sala mică a Ateneului, 31 aug. 2016

În primul rând: Lidia Lazu, Lulu Iordan-Constantinescu, Ion Lazu, Miltiade Nenoiu, Dan Lupescu

Lidia Lazu, un minirecital, în antract...

Între scriitori: Mariana Petrescu, Lidia Lazu, Lulu Iordan, Ion Lazu, Mihai Nenoiu

Daniel Podlovski și Mihai Nenoiu


Ionel Voineag, Mihai Nenoiu

Crimhilda Cristescu, Maria Mirela Vlad

Ambasadorul Chinei, Mihai Nenoiu, mama tenorului Fang Shuang

Andreiana Roșca, Fang Shuang

Adelina Chirilă

Dan Lupescu, Mihai Nenoiu

Fabiola Ioniță