duminică, 3 iulie 2016



Scriitorul zilei: Zeno Ghiţulescu, n. 3 iulie 1929

  Descriere: ANd9GcSEFraPOEe4dqiGpiI6HhwYskdxBUoKlk_Ipp0pqFRje7JHjf-C
 Născut la Band, jud. Mureş, a făcut liceul la Făgăraş şi Tg. Mureş, absolvit în 1947, apoi facultatea de medicină clujeană, cu licenţa în 1953, devenind medic radiolog. A debutat cu poezii în 1957 şi a continuat să publice volume de versuri în descendenţa expresionismului blagian şi traduceri din lirica maghiară. S-a încercat de asemenea în dramaturgie şi în roman.

Opera literară: Discul,  1972; Bucuria cuvântului,  1974; Între Pământ şi Cer,  1977; Foc nestins,   1980; Aripa din piatră,  1986; Prima zăpadă,  1990; Periplu, 1993; Veşnicul început, 1996, cu o prefaţă de Al. Cistelecan; Izbăvitoarea povară, 1998; Pod pestre abis,  1999; Poeme (Antologie), 2000; Provocarea labirintului, 2002 ; Povestea vântului,  2004; Clepsidra secretă, Ediţie bilingvă română şi engleză,  2004

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zeno_Ghi%C8%9Bulescu

http://www.crispedia.ro/Zeno_Ghitulescu

 

Poezia zilei, Zeno Ghiţulescu

 Între pământ şi cer

Neliniştea şerpuia printre frunze
Îşi desfăcea eşarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă caţăr în sus,
Tot mai sus,
Şi n-am observat cum amurgul
Îşi ascuţea stiletul...
Şi eu atârnam între pământ şi cer.


Ioana Dinulescu, n. 3 iulie  1950
 
                         Rosa canina

Între mine şi clipă: o flacără,
un rug de care-mi odihnesc tâmpla-nsetată.
Păsări seamănă brazde în zbor,
o ploaie rodnică peste zări
se arată.

Îngenunchez la altarul de iarbă -
tipsie acum, ţărâna mă poartă;
turnuri de răcoare ascund
rosa nimbată.

Ferec pleoapele şi lumea, jumătate
se dezveleşte: un fruct
cu carnea străvezie;
cealaltă jumătate a ei se iscă
sub degetele închipuirii mele,
în câmpie.


Frânghie de fum

Strig; nu-ţi aflu numele
printre cuvinte.
Flacăra pasului tău pluteşte
pe deasupra de ierburi;
nu aflu, deci, urma ta pe nisip,
pe frunza căzută din ram mai devreme.
Prin amara risipă a amurgului în câmpie
colind tărmul, petale de  măr
se cern peste zare -
lacrimi pâlpâitoare în trupul
de cretă al zilei...
Acest ţărm unde stăpânea
o oră de cretă - prima mare tristeţe:
dragostea ce mă ţinu legată
de un stâlp ca de fum,
cu o frânghie de fum.

(din Călătorie de recunoaştere, Ed. Scrisul românesc, 1982)


Alţi scriitori:
Al. Bistriţeanu, m. 1976
Nicolae Oprea, n. 1950




Ion Lazu: Coloane, turle, trandafiri...