duminică, 24 iulie 2016


Scriitorul zilei, Emil Botta, n. 15 sept. 1911 - d. 24 iulie 1977

     

Adjudean prin naştere, dintr-o familie provenind de peste munţi (din Maramureş, familie nobiliară atestată) dar cu ascendenţe corsicane, a fost fiul unui medic şi fratele mai mic al viitorului eseist Dan Botta. Tatăl pierind prea curând, E.B. a avut un adevărat cult pentru mama sa Aglaia. Face şcoala în urbea natală, dar la vârsta de 15 ani fuge de acasă şi va trăi o vreme din expediente. Între 1929-1932 urmează Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, după care va fi actor în diferite teatre de provincie, apoi actor la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde a făcut roluri excepţionale în piese precum Werther, Macbeth, Unchiul Vanea, Năpasta, cu o prezenţă scenică inconfundabilă, mizând pe vocea neobişnuită, pe abordarea în genul tragediei antice. A jucat de asemenea în numeroase filme, încă înainte de război, dar sunt de neuitat rolurile din Dacii, Columna, Pădurea spânzuraţilor, Paşi pe lună, Reconstituirea...
A debutat cu poezia Strofa ultimă, 1929, în Bilete de papagal şi a devenit în curând cel mai apreciat poet al generaţiei de la Criterion. S-a numărat printre membrii grupului "Corabia rataţilor", împreună cu Emil Cioran şi Eugen Ionescu. În 1937 volumul său de debut Întunecatul april a apărut la Editura Fundaţiile Regale şi a fost premiat. Al doilea volum de poeme: Pe-o gură de rai, 1943 s-a bucurat de asemenea de unanime aprecieri ale criticii. Cu venirea comuniştilor, actorul a fost asimilat, în schimb despre poet nu s-a mai putut vorbi până în 1966, fiind în cauză o lirică fără vreo legătură cu "linia", ba dimpotrivă! Acestor poeme interbelice autorul le-a adăugat în timp alte 2-3 cicluri, în volumele de după 1966: Versuri; Poezii, Un dor fără saţiu.
 La retipărirea poeziilor lui Emil Botta, toţi criticii literari care contau la acel moment, au făcut un cor de elogii unanime. Poate Alex. Ştefănescu are dreptate să afirme că era un fel de a le da cu tifla culturnicilor intratabili. Marian Popa reţine magia versurilor lui Emil Botta, acordându-i în  Istoria sa nu mai puţin de 6 coloane - la paritate cu Ştefan Augustin Doinaş. N. Manolescu sesizează în lirica de după război o desprindere de fascinanta poezie a măştilor, a "tragicei paiaţe", a "arlechinului cu obraz de cretă", a "histrionului romantic" etc (p. 762); în general, se constată "scăderea funambulescului", îmblânzirea sa într-un fel de "recviem la moartea fratelui iubit".
Îşi recita poemele ca nimeni altul. Ileana Mălăncioiu, Ioana Diaconescu, Doina Uricariu sunt poetese ce s-au îngrijit apoi de Scrierile poetului damnat. O sinteză lirică originală, preluând ceva din invocaţia doinelor şi baladelor, din melancolia lui Eminescu, din neliniştea şi nervii lui Bacovia - şi totuşi o viziune inconfundabilă. Răzleţit de confraţi, şi-a migălit versurile în "semeţia singurătăţii", de fapt evoluând în paralel cu grupările de la Albatros şi de la Cercul literar sibian. Volumul său de proze Trântorul, 1938, este considerat o capodoperă a literaturii noastre din totdeauna. Nu şi de N. Manolescu, care îl crede "ilizibil prin artificialitate şi un spirit halucinatoriu îndelung elaborat"(p. 764).

Opera literară: Întunecatul April, 1937 (scris în urma unei colaborări la revista Vremea); Pe-o gură de rai, 1943 (rezultatul unei colaborări cu Universul literar); Poezii, 1966; Versuri (cu un ciclu inedit, Vineri), 1971;  Poeme, 1974;  Un dor fără saţiu, 1976
Proză: Trântorul, 1938 (ediţia a II-a, 1967)

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta
 http://www.romlit.ro/emil_botta
 http://www.revista22.ro/scriitorii-romani-si-narcoticele-3brde-la-emil-botta-la-ion-barbu-4553.html


Poezia zilei, Emil Botta

Anotimp

Nici viori, nici fluiere, 
nici ploaia prin plete să-ti şuiere ;
în tăcuta noapte adâncă
glasul tău nu se aude, nu încă …

Din himericele bolţi se anină
armele nopţii, stelele-n ruină;
până la noi încă n-a pătruns
al codrului clopot ascuns.

Cereştile drumuri, 
toate-s doar aburi şi fumuri …
Plimbă-te, pală, prin auroră, 
frunte a lucrurilor, luna mea, proră !

Dar vor veni ! O, ce siguri, 
oaspeţii în vestminte de friguri !
Dar vor veni ! O lumină subţire, 
şi naiuri şi harfe şi lire !


Fantasmagoria

Stele ascunse în telescop
întorceţi-vă-n cer.
Douăzeci de ani astronomul miop
o să vă caute ca pe mioare un oier.

Priviri, la matcă vă-nturnaţi
ca ploaia, ca izvoarele.
Orbul care v-a pierdut, cere să-i redaţi
luna şi soarele.

Melci, reintrați în cocioabe, 
cenuşă, revino în focuri şi-n vetre, 
copaci, întorceţi-vă în muguri, în boabe, 
şi voi, oameni, în pietre.




Alţi scriitori:


G. Ivaşcu, n. 24 iulie 1911 



Anunț:
În perioada 14 - 22 iulie a.c. am fost cu Lidia la Mare, în stațiunea Neptun, găzduiți de o prietenă care a avut amabilitatea să ne ia de acasă (știți de unde: de la biserică, în diagonală cu intrarea la blocul nostru ceaușist) cu mașina de serviciu a fiicei sale.  Am stat pe Aleea Trandafirilor, la nici 300 m de Mare. Ieșeam pe Faleză chiar în dreptul gardului care desparte plaja oamenilor de rând de cea prezidențială. Cele două companioane (sau cum ar fi mai corect să le numesc pe cele două doamne al căror baddy-guard zelos am fost în tot acest răstimp?), s-au dedat la bălăceală intensă în preajma anunțului cu ”trecerea interzisă”, iar subsemnatul (înotător lipsit de aplomb) am făcut nenumărate excursii de-a lungul falezei, cap-compas fiind de fiecare dată Cazemata (devenită clasică în scrierile mele, pe cât de necunoscută altfel absolut tuturor celor de pe plaja Olimp-Neptun și în general...). Voi da în zilele următoare un fotoreportaj al acestor deambulări  ce ar putea să pară cel puțin extravagante, dacă nu sunt totuși prea firești în cazul unui fost geolog terenist... Vizitatorii acestui blog își vor putea face singuri o părere. Am să alternez seriile de fotografii cu plaja (lume cât cuprinde, valuri înspumate, adevărate herghelii albe-încomate...), cu  serii ale celor 6 răsărituri și respectiv apusuri de soare, cu altele ale tot atâtor răsărituri de Lună... Altceva? Pentru menținerea interesului, vor fi postate imagini cu pietre (nicio mirare...), cu păsări, pești, delfini (nu sunt pești!), flori și fluturi, nuferi, cu amintita cazemată, pe care de data asta am avansat-o în ierarhie: Cazemata I, căci în mod ne-mai-sperat am ajuns și la Cazemata II, dincolo de plaja 23 August și de Cherhana... Câtă asemănare între dânsele, veți vedea, dar și câtă deosebire -, ca între doi frați gemeni și militari, însă unul ajuns general, iar celălalt rămas simplu ostaș...
În plină caniculă aflându-ne, vizitatorii acestui blog au scăpat de plictiseala unui jurnal ad-hoc, lăsat pentru altădată; le voi face surpriza prezentând în schimb o parte din sonetele scrise cu exact un deceniu în urmă și rămase inedite -  nicio mirare într-aceasta! Sunt texte în ton amuzant-dezinhibat, dintr-o ”gâlceavă a sonetelor de la Neptun”, scrise în parteneriat cu prietenii poeți Ion Murgeanu și Gheorghe Istrate, toți trei beneficiari ai unor burse extra-sezoniere USR la Vila scriitorilor Zaharia Stancu, unde amicii mei fuseseră clienți constanți în deceniile precedente (era să scriu: în veacul precedent!), pe când eu însumi ajungeam acolo pentru prima (și deocamdată ultima) oară. Pentru rezon de simetrie (ca să folosesc o exprimare a profesorului meu de mineralogie Virgil Ianovici), ar trebui să vin cu o completare: amicii mei IM și GhI se făcuseră remarcați prin volume de poezii sonetiste, pe când subsemnatul se avânta pentru prima dată, imprudent (ca să-l citez pe IM), în marea clasicistă a Sonetului. Ce va fi ieșit din astă întreprindere hazardată veți vedea singuri... La noroc! vorba francezului. 



În preambul, câteva imagini anunțând seriile de fotografii promise...

În drum spre plaja Neptun


Prima imagine cu Marea, în momentul Răsăritului


 

 
Două imagini cu valuri răsfirate pe nisipul plajei...

Pietre cu chip uman
  

Plaja la nord de Olimp, către cazemată

Cazemata I


Răsărit de soare la Neptun

Apus de soare la Neptun


Plaja de la Neptun


Pe floarea mov, un Fluture / Briza mai să-l scuture...// Te apropii prin ierbi / Te apleci și întrebi: / - Mă rog frumos,/ Și Dumneata tot cu capul în jos?...
Cazemata II, la nord de Cherhana

  
Peștele de os...


Jeturi înspumate, la stabilopozi...

Răsărit de Lună