miercuri, 15 iunie 2016



Scriitorul zilei: Mihai Eminescu - 127 (n. 15 ianuarie 1850 -  d. 15 iunie 1889)
         

Şi Dacă..
.Si daca ramuri bat în geam 
Si se cutremur plopii, 
E ca în minte sa te am 
Si-ncet sa te apropii. 

Si daca stele bat în lac 
Adâncu-i luminându-l, 
E ca durerea mea s-o-mpac 
Înseninându-mi gândul. 

Si daca norii desi se duc 
De iese-n luciu luna, 
E ca aminte sa-mi aduc 
De tine-ntotdeauna.

Când Amintirile...

Când amintirile-n trecut 
Încearca sa ma cheme, 
Pe drumul lung si cunoscut 
Mai trec din vreme-n vreme. 

Deasupra casei tale ies 
Si azi aceleasi stele, 
Ce-au luminat atât de des 
Înduiosarii mele. 

Si peste arbori rasfirati 
Rasare blânda luna, 
Ce ne gasea îmbratisati 
Soptindu-ne-mpreuna. 

A noastre inimi îsi jurau 
Credinta pe toti vecii, 
Când pe carari se scuturau 
De floare liliecii. 

Putut-au oare-atâta dor 
În noapte sa se stânga, 
Când valurile de izvor 
N-au încetat sa plânga,

Când luna trece prin stejari 
Urmând mereu în cale-si,
Când ochii tai, tot înca mari,
Se uita dulci si galesi?

Din valurile vremii...
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

 Odă (în Metru Antic)
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
 Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii.
Când deodata tu rasarisi în cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce... 
Pân-în fund baui voluptatea mortii Ne'nduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. 
Ori ca Hercul înveninat de haina-i; 
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari... 
Pot sa mai re'nviu luminos din el ca Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trista; 
Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma! 

G. Călinescu vorbind despre Mihai Eminescu:
Călinescu despre Eminescu - Copy.wmv
Călinescu despre Eminescu - Copy.wmv
10303K   Descărcaţi  


Alţi scriitori:
I. U. Suricu, n. 1882
Ion Marin Sadoveanu, n. 1893
Virgil Teodorescu, n. 1909
Matei Călinescu, n. 1934
Dan Culcer, n. 1941
Ben Corlaciu, m. 1981