sâmbătă, 18 iunie 2016


Scriitorul zilei: Al. Călinescu, n. 18 iunie 1945


      
 
     
Ieşeanul  a absolvit facultatea de filologie, secţia franceză şi a urmat o carieră universitară în urbea natală. Între 1992 şi 1997 a fost cooptat la Paris la Institutul de limbi şi civilizaţii orientale. A primit două distincţii franceze. Din 2000 este directorul B.C.U. din Iaşi. 
A debutat în 1963 cu cronici literare în Iaşul literar, apoi a colaborat la Convorbiri literare şi la Cronica. A editat volume de critică literară, literatură comparată, istorie şi teorie literară. Doctoratul obţinut în 1983. A luat premiul Uniunii scriitorilor în 1972 şi pe cel al Academiei în anul 1990. În istoria critică a lui N.M. este apreciat pentru interpretările la opera lui I..L. Caragiale.

Citiţi mai mult: http://www.adevarul.ro/locale/iasi/Portret_-_Alexandru_Calinescu-profesorul_premiat_de_statul_francez_0_178782182.html



Alţi scriitori:
Al. Raicu, n. 1914
Ion Lungu, n. 1921


Poezia zilei : Odysseas Elytis

Agramatul şi frumoasa

Adeseori, La Adormirea Serii, sufletul ei primea
faţă de munţi o uşurare, cu toate că ziua de azi
era dură şi cea de mâine necunoscută.
Dar, când se-ntuneca bine şi mâna preotului se
ridica peste grădina mică a morţilor, Ea
Singură, Dreaptă, cu prea puţinele fiinţe familiare
ale nopţii- adierea rozmarinului şi funinginea
de la coşuri- la marginea mării veghea
Într-altfel frumoasă!
Vorbe abia şoptite de valuri sau pe jumătate ghicite
într-un foşnet şi altele care seamănă cu
ale morţilor şi se sperie printre chiparoşi
ca nişte zodii ciudate, învârtindu-se în
jurul capului ei magnetic i-l aprindeau. Şi una
O limpezime de ne-nchipuit lăsa, în adâncul lăuntrului
ei, ca să se vadă adevărata privelişte
Acolo unde, alături de fluviu, luptau cu Îngerul
oamenii negri, arătând în ce chip frumuseţea
se naşte
Sau ceeea ce noi, altfel, numim lacrimă
Şi-atât cât ţinea meditaţia ei, simţeai, îşi revărsa
chipul ce strălucea cu amarul din ochi şi cu
pomeţii obrajilor imenşi ca de hetairă
Întinşi până-n extremele puncte ale constelaţiilor
Marelui Câine şi Fecioarei
"Departe de molima oraşului, lângă ea am  visat o
pustietate, unde lacrima să n-aibă înţeles
şi unde singura lumină şă vie din văpaia
care-mi mistuie toată fiinţa.
Umăr la umăr amândoi împreună să rezistăm
la povara celor ce vor veni, juraţi în
extrema linişte şi-n domnia astrelor,
Ca şi cum n-aş fi cunoscut, agramatul, că tocmai
acolo în imensa linişte se-aud cele mai
oribile zgomote
Şi că, de când singurătatea din pieptul bărbatului
a devenit nesuferită, a răspândit şi-a semănat stele!"
poezie de  din Variaţiuni pe o rază (1977), traducere de Ion Brad

Lidia Lazu, un cântec în aer liber:

http://youtu.be/LNE1Lsvyv2k