sâmbătă, 2 aprilie 2016



Scriitorul zilei: Matilda Cugler-Ponin. 2 aprilie 1851- d. 1931
 
Dintr-o familie de nemţi stabiliţi la Iaşi, Matilda Cugler este un nume pe care îl mai pomenim 
când vine vorba despre Convorbiri literare şi despre mişcarea de la Junimea, dar mai ales 
când se  fac referiri nu neapărat academice la îndrăgostirile savantului  A.D. Xenopol şi ale 
lui Mihai Eminescu. A fost căsătorită cu un  Burlă iar după un timp cu savantul Petru Poni, 
chimist, profesor  la Iaşi, academician. A avut şansa unei vieţi lungi, care însă  nu i-a fost de 
ajutor în impunerea numelui său ca autoare de  referinţă în literele româneşti. 
Versurile sale, în maniera album de domnişoare cu educaţie de pension, adresându-se unor 
cititoare sever supravegheate de  guvernante (dacă e să-l cităm pe G. Călinescu), sunt poezii  
clasate,aparţinând istoriei literare.  Citite acum, se observă mai clar faptul că nu sentimentul, 
oricât de onest sau chiar  puternic, nu face poezia, ci altceva, un simţ al inefabilului  şi o magie 
lingvistică pe care am convenit să le numim har 
poetic, talent.

 
Alţi scriitori:
Lucian Dumitrescu, n. 1923
Ion Gheorghiţă, n. 1939
 
  
 Poezia zilei, Matilda Cugler/Poni
 
  Răchita

Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, 
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios, 
Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată 
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.
 
Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână, 
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit 
Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină, 
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit
 
În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume; 
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat, 
Apoi făr'de credinţă a rătăcit prin lume 
Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.
 
Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească, 
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut; 
Cât e de uitătoare inima omenească... 
Ea singură o ştie, ea singură-a văzut! 
 



1873