vineri, 22 aprilie 2016


Scriitorul zilei: Ion Ghica, n. 12 august 1816- d. 22 aprilie 1897
    
Fiu al logofătului Dimitrie Ghica, dintr-o veche familie care a dat nu mai puţin de 9 domnitori, în Muntenia şi în Moldova, şi-a început şcoala în greceşte, a continuat cu Gramatica lui Ion Heliade Rădulescu, apoi cu franceza la colegiul Sf. Sava, unde s-a împrietenit cu Gr. Alexandrescu şi Nicolae Bălcescu, după care şi-a făcut studiile de inginerie şi matematică la Paris, 1837-1840 (unde a cunoscut pe Ch. Fourier dar şi pe revoluţionarii francezi), revenind în ţară ca lector de matematică. În 1844 înfiinţează împreună cu Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu revista Propăşirea. În 1848 participă la conspiraţia care viza unirea celor două Principate sub domnitorul Mihail Sturdza. Reactivează, împreună cu Nicolae Bălcescu şi Cristian Tell societatea Frăţia, de tip masonic. Guvernul provizoriu îl trimite în 1848 ca reprezentant la Istambul, unde rămâne ca exilat. Numit guvernator al insulei Samos, 1853-1859, lichidează pirateria din insulă şi va primi titlul de prinţ de Samos. 
Revine în ţară şi va fi de două ori prim-ministru: sub Al. Ioan Cuza, fostul prieten de la Paris, acuzat de autoritarism, la înlăturarea căruia va contribui - şi de asemenea sub Carol I.  De mai multe ori ministru. Din 1881 până în 1889 va fi ambasador la Londra. Academician, va fi preşedintele Academiei în patru rînduri. Moare la 81 de ani, la moşia sa din Ghergani.
S-a făcut cunoscut prin scrierile sale de specialitate: matematică, inginerie, economie, comerţ - este primul om politic care a militat pentru industrie şi pentru comerţ - dar cunoscut mai ales prin Scrisori către Vasile Alecsandri, şi Din vremea lui Caragea, adevărate monumente de limbă românească şi totodată scrieri memorialistice neegalate în literatura noastră, dând seama despre starea socială-economică-politică din primele decenii ale secolului XIX. Impact  determinant în literatură, a influenţat pe scriitori şi nu numai. Pe Mircea Cărtărescu în Levantul. Iar Dana Dumitriu i-a dedicat un roman în trei volume: Prinţul Ghica.

Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ghica
 http://www.adevarul.ro/cultura/Printul_Ghica_0_392361131.html


     
Alţi scriitori:
Ion Cristofor, n. 1952
Virgil Birou, m. 1968
George Ciprian, m. 1968
Mircea Eliade, m. 1986


                
Poezia zilei, Veronica Micle, n. 1850

De ce-ţi mai numeri anii

De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrân
Când ştii ce grea durere tu porţi în al tău sân, 
Şi pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ţi spună de nu-i încă zbârcită faţa ta?

Când ştii c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci şi triste urme în suflet ţi-au lăsat, 
Şi crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.

Şi ce-ţi mai foloseşte să ştii azi cum mai eşti
Când simţi că tu pe lume de mult nu mai trăieşti;
Purtând cu moartea`n suflet străin în orice loc
Viaţa ta pustie şi fără de noroc!
  







Lansare Tina Miheșan: Florența, dragostea mea târzie...

Ieri după amiază, la sediul GeoEcoMar din str. Dimitrie Onciul (lângă Foișorul de Foc) a avut loc, în prezența a numeroși foști colegi întru geologie, a unor prieteni de cursă lungă, unii dintre ei cunoscuți în timpul vizitelor turistice în Italia, lansarea mult așteptată a cărții: Tina Miheșan - Florența, dragostea mea târzie... ori nu prea?, apărută în condiții grafice invidiabile (căci fără egal), la editura bucureșteană Maiko, sub îngrijirea bunilor prieteni și cunoscuți graficieni Viorela și Vintilă Mihăescu. O carte impresionantă, format mare, zis academic, pe care după o repede foiletare aș numi-o o monografie îndrăgostită a orașului Florența. O carte-album, în primul rând, de 400 pagini, bogat ilustrată - și nu doar ilustrată, ci înțesată de imagini tot una și una, desigur color, în cele mai performante condiții și meșteșugite la culme - deci fotografii artistice, iar nicidecum ”de serviciu”, cum se mai întâmplă și la case mari.  Dacă socotim că unele imagini ocupă o întreagă pagină, dar că îndeobște e vorba de 2-4 fotografii pe-o pagină, și luând o medie de 2/pagină, îndată ajungem la cifra respectabilă de 1000 fotografii. Ar fi prea-deajuns, pentru un album despre faimoasă cetate renascentistă toscană etc., etc.: imagini de ansamblu, vederi generale, clădiri, palate, biserici, muzee, poduri, dar și parcuri, dar și relicve ale antichității, dar și cariere de piatră, dar și livezile de măslini din împrejurimile deluroase ale urbei de pe Arno. Nici nu se putea altfel, majoritatea copleșitoare a imaginilor se datorește Tinei M., însă câteva fotografii, sub 100 în total, au fost dăruite-împrumutate de la prietenii autoarei, în primul rând Viorela Mihăescu, dar și  alți 6 combatanți.
Cât despre acest text acroșant la culme, marca inconfundabilă Tina Miheșan, el trebuie citit pe îndelete, musai să fie degustat precum vinurile vechi de Chianti, fiind mereu vorba despre lucruri mult dragi nouă, tuturor, ca oameni îndrăgostiți de Italia, de străzile Florenței, de podurile peste Arno,  de frontoane-arcade-porticuri, de criblura de pe aleile din Giardino di Boboli, de monumentul lui Torquato Tasso...Citind cu luare-aminte și cu indicibil alean, dând paginile înainte și înapoi, poate încercăm să refacem contextul emoțional al primei noastre descinderi în gara Florența, a unei preumblări matinale pe cheiul drept al râului Arno, de la un pod la altul, cu silueta în stânga a Turnului Sinioriei, unde amânăm să ajungem, dar ne vom ivi cândva, cu sufletul mărit de așteptare...
Căci se anunță a fi această carte înflorită a Tinei Miheșan, o carte de visătorie, cum singură ne anunță încă din primele rânduri: nu un ghid turistic, nu un jurnal de călătorie, nici o carte de istorie, ori de artă sau de arhitectură, ci câte ceva (foarte cu grijă pritocit și oferit nouă) din toate acestea.  O carte despre Florența - În-loc-de-Florența-amintirilor-noastre...



 
 


Fiu al logofătului







https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1073385572734464&set=a.388246297915065.91436.100001890956144&type=3