sâmbătă, 23 iulie 2011

neîntreruptul cântec. sânziene

ion lazu: Neîntreruptul cântec.

Cântul continuă. Cine-ar pricepe
De-i pe sfârşite ori abia-ncepe?

Cel ce ascultă nu se uimeşte
Au care-i pasărea ce-l izvodeşte,

Ce-l înfioară şi îl ridică
Când alta zboară sau rece pică.

Codrul e veşnic proaspătă-i zarea
Şi fără istov spune-şi cântarea.

Iar printre triluri ce se-nfiripă
Altul mai meşter se-arată-n pripă.

Toate-n lumină îşi cată partea
Dar jos în iarbă, în umbră,-n tină
Pe cel ce cade-l înghite moartea.

Când bolta-naltă şi ramuri line
În tril tresaltă şi le e bine,

Cine s-audă păsări sleite
Bufnind grăbite în iarba crudă?
8 febr. 2008    

(din antologia 101 poeme, colecţia Ideal, 2011)  

       ***     

Sânziene

Coroniţa de sânziene
Livide chiar de-a doua zi
Atârnă în cuiul ei
Pe scândura porţii
De culoarea nimicului.

Încă puţin şi
Cel mai sălciu praf
Se va deşira în drum
Din paiele împletite cu drag.

Un nimb ar putea fi
Pentru sufletu-mi tânăr –
Dar n-am văzut
Să poarte cineva
Boarea galbenă de sânziană.

Un obicei atât de vechi
Că ţi se face teamă.
1968, Pocola-Beiuş

(din volumul Muzeul Poetului, ed. Eminescu, 1981)