duminică, 24 iulie 2011

Începutul.

Revin asupra ideii de ansamblu de la care porneşte configurarea/construirea noului meu blog - şi îmi asum din start şi în cunoştinţă de cauză riscul de a-l ademeni pe cititor într-o abordare destul de diferită de ceea ce vizează îndeobşte bloggerul acestui moment..: doresc adică să postez aici mai ales poeziile scrise în perioada 1964-1978 şi să încerc a-mi reaminti împrejurările în care ele au fost scrise, la începutul tinereţii mele care se suprapune peste perioada destul de lungă a uceniciei mele literare. Va fi vorba, de data asta cu mai multe detalii, tot despre "Lungul drum al geologiei spre poezie",  despre care în Himera literaturii (2007) am dat doar câteva sugestii. Pentru celelalte poezii, apărute în cele trei volume publicate, nu mă mai complic cu detalieri - acestea ar putea fi refăcute din contextul în care au fost scrise, pentru etapa de după 1978 existând un jurnal de scriitor,
ţinut de mine în acei ani cu oarecare consecvenţă - ce-i drept un jurnal rămas inedit până astăzi, dar care, cine ştie, o să vadă cândva lumina tiparului. În fapt, mi se pare un bun prilej de întoarcere în timp, de retrăire a unor evenimente sufleteşti care mi-au marcat evoluţia.
Acum, ca să nu plutim în vag, simt că este oportună o schiţă de asamblu a mişcărilor mele de geolog-terenist în perioada respectivă. M-am angajat în toamna lui 1961 şi, chit că era deja târziu pentru o campanie de teren, am fost trimis pentru două luni, octombrie-noiembrie pe Valea Cernei, la Herculane. Voi veni cu amănunte, promit. Din primăvara lui 62 şi în următoarele campanii până în 67 (o campanie însemna pe atunci perioada de la 1 mai şi până la 15 octombrie, dar cu timpul  "faza teren" s-a prelungit până la 15 noiembrie - pentru atât de trâmbiţatele depăşiri de plan! - se înţelege: depăşiri numai pe hârtie...), am lucrat în Subcarpaţi, practic pe rama estică a munţilor, de la Putna, pe graniţa nordică, până la Soveja, deci în Moldova-Bucovina. În 1968 am trecut pentru prima dată cu lucrul dincolo de arcul carpatic, dar nu oricum, ci aterizând direct în preajma Beiuşului, deci hăt-departe, în zona nord-vestică a Apusenilor, spre graniţa cu Ungaria - şi se va vedea că precizarea îşi are rostul ei. O schimbare destul de drastică, şi incitantă pentru mine ca nou condeier. În campania din 69 am revenit pe valea Buzăului, la Pătrâlagele. Iar din 1970, printr-o reorganizare strict formală a întreprinderii, am devenit un fel de responsabil cu cercetările geologice din Oltenia - şi acolo mi-am desfăşurat cercetările în următorii zece ani. Prospecţiunile din zonele miniere neaducând nicicum rezultatele scontate, s-a mimat o reorientare spre rezervele de materiale de construcţie. Şi, dintr-un condei, cum e să se întâmple atunci când soarta pune la cale o schimbare majoră în viaţa individului, la sectorul meu de activitate în cele patru judeţe olteneşti a fost ataşat şi judeţul Teleorman. Or, la Alexandria, în vara lui 1975 a fost să o întâlnesc pe Lidia, cu care aveam să mă căsătoresc peste câţiva ani. Marea răscruce a vieţii mele. Însă, vorba ceea: toate la timpul lor!
După această schiţă de ansamblu, considerată de mine ca absolut necesară pentru înţelegerea celor despre care va fi vorba aici - iar într-altfel o formă de politeţe faţă de cititorul binevoitor, care încearcă să se dumirească, de bună-credinţă, asupra împrejurărilor despre care am de gând să relatez aici, fie şi succint - ca să nu plutim în imprecisul şi atemporalul poeziei, câtă este în încercările mele lirice.
Iată-mă revenind, cu acest scurt ocol biografist, la cazul concret al poeziei Coroniţa de sânziene, prima care figurează în selecţia mea de 101 elegii, făcută în acest scop, dintre cele publicate în volume, căci altele, cum notificam mai înainte, vor fi recuperate direct din manuscrisele perioadei 64-78 şi supuse pentru prima oară atenţiei cititorului.